Eu şi Pământul

Când mor iubirile , mor şi cuvintele
Şi gândurile  mor
Şi-apoi  rămâne doar
o bucată de pământ ...

Voi fi pământul
Reavăn
Trist
Înmiresmat ,

Dar sunt şi cerul
Cât gânduri încă am
Şi sunt pădurea
Cât cuvinte  mai rostesc
Şi ploaia  sunt ,  cât pot
Să mai iubesc...

Eu ,  dacă m-aş înălţa
Ca o frunză ce-şi poartă
reflexele anotimpurilor
Şi dacă aş  zbura
Uitată de gravitaţie ,
M-aş confunda cu Pământul ,

Căci zborul meu se repetă
în fiecare clipă
Ca şi cum un infinit de clipe
ar fi doar una
Şi-o singură clipă ar fi un infinit .