Uitare

Iubitul meu , ascultă
Cu ochii minţii tale
Zborul păsărilor albastre
Printre frunzele de apă

Dă la o parte pânzele imaginare
Pânzele albe
țesute printre sclipiri de soare

Iubitul meu , mai ştii
Când am întins mâinile spre zări
Ca nişte aripi
Şi zborul ni l-au prins
Stafii milenare din nemărginitul cer ?

Eu te întreb

Căci stau acum privind acelasi cer ,

De toamnă
Ca începutul unui sfârșit

Mai ştii cum aripile de vis
Ni s-au spulberat de prea mânia timpului ?
Mai ştii cum ne cădeau speranțele
Într-un gol ce rămânea mereu gol
Ce aştepta cu o gură flămândă
Uitarea ta
Uitarea mea ?