De seară

De iubești fără speranță
Într-o lume ce-ți va da într-o zi
Surâsul ei pe buze reci
Și te-nalți tot mai departe
Ca o frunză speriată de vânt
Rătăcită in toamna sosită
Prea devreme in tine !
Uitată vei fi , oricum...
Iluzia iubirii va pieri
Te vei mira de cât de mare
E Pământul !
Te vei mira de cât de mult
Te iubește El !
Căci el ești tu și tu ești el
Cu aceleași elemente
Cu același surâs al Zorilor !