Tu și frunza

Să nu uiți să mergi desculț prin iarbă
Că uite, se duce vara !
Am să te aștept apoi
Printre frunze galbene de toamnă...
Dar dacă n-ai o pădure
Venită din copilărie
Prin aburi de ceață
Cum ai putea  să găsești  calea
Spre ce va mai fi ?
Din tălpile ude de roua căzută devreme
In timp ce tu dormeai
Ți-ar crește ramuri
Ca niște aripi
Și rădăcini-ți vor fi tot tălpile
Cu care-ai alergat prin iarba udă.
De câte ori vei vrea să zbori ,
Se vor lipi mai tare
Ca într-o intimă comuniune
Cu pământul.
E ca o ancoră pe uscat
Eu voi zbura atunci cu frunzele
Voi fi un punct și iar o frunză
Mereu venind să te privesc