Noapte de iarnă sticloasă
Lună ce mă privește curioasă
S-o întreb pe ea
Pe unde rătăceam
Înainte ca sufletele
să se-ncarce cu dor
De unde vin gândurile
atât de-ntortocheate
și gesturile oarecum nemăsurate ?
Dacă totul era un nimic
Unde-au avut loc
durerile și visele
Unde eram noi în nimicul nemăsurat ?
Aripi ca frunzele sunt visele, speranțele și gândurile mele,zboară, se risipesc, se întorc, mă înconjoară, mă amăgesc. Uneori traiesc ca o frunză fericită în bătaia soarelui strălucind în razele sale, dansând și cântând cu păsările... alteori mă rătăcesc printre cele triste căzute pe pământul rece pe când păsările sunt deja departe.
Wikipedia
Rezultatele căutării
vineri, 23 martie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Te voi iubi mereu
Te voi iubi mereu Cu gânduri din alte lumi Și-mi va fi dor mereu Cu suflet din alte gânduri Te voi dori mereu Cu dor din suflet
-
Au trecut multe zile de când nu l-a auzit si mai multe , de când nu l-a văzut...Văzut ? O singură dată s-a întâmplat , intr-o zi de vară înt...
-
Un zâmbet straniu din ochii triști imi urmărește pașii Îmi întorc mereu privirea Poteca e prăfuită si iarba uscată Flori palide o petrec...
-
Iubitul meu , ascultă Cu ochii minţii tale Zborul păsărilor albastre Printre frunzele de apă Dă la o parte pânzele imaginare Pânzele albe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu