Acum

Eu , iar sunt singură si creierul îmi țipă in urechi...îmi aud gândurile chinuindu-se.
Iar ...intr-o lume care nu-i a mea și sufletul îmi stă aproape de gură , dar eu o țin închisă
Iar ochii mei , ochii mei uitați demult ...parc-au adormit
Și tu , tu ce nu mai vii , tu ?

 Te-nlocuiesc cu mirajul iernii , mă păcălesc cu vraja luminițelor.
Dar sunt tot aici , pe locul acesta ce nu-nseamnă  nimic
Mă  transform in locul acesta , in ceva ce face parte din el
Și n-am să mai fiu decât un tablou , nici măcar o idee
Un tablou uitat , din trecutul cui ?